Boala parodontală este o afecțiune cronică generată de flora microbiană din cavitatea orală. Aceasta deteriorează structurile care mențin dintele pe arcadă: gingia, ligamentul parodontal și osul alveolar.
Prima fază a bolii parodontale este gingivita (inflamația gingiei), urmată de afectarea structurilor profunde. Simptomul inițial comun al gingivitei este sângerarea provocată de periaj sau de masticație, însoțită de modificarea culorii gingiei (care devine roșie-violacee), senzație de tensiune și prurit.
Treptat, gingia și suportul osos „se retrag”, rădăcinile dinților sunt tot mai vizibile, iar dinții încep să se miște. În ultima fază dinții sunt expulzați spontan de pe arcadă fără să existe o altă afecțiune (ex. carie dentară).
Evoluția bolii este întreținută de acțiunea unor factori de risc:
Profilaxia joacă un rol esențial în tratarea bolii parodontale. Măsurile profilactice se adresează factorilor determinați și favorizanți ai bolii:
În cazul în care boala s-a instalat deja, măsurile profilactice trebuie însoțite de tratamente stomatologice specifice efectuate de personal calificat:
După stabilizarea bolii se pot aplica tratamente de întreținere, cum ar fi:
Tartrul dentar reprezintă un complex organo-mineral aderent de suprafață dentară sau alte structuri solide orale, lucrări protetice, aparate ortodontice, rezultat din mineralizarea plăcii bacteriene. Compoziția tartrului diferă în funcție de zone (supragingivală sau subgingivală). Suprafața tartrului este rugoasă și acoperită de un strat de placă bacteriană nemineralizată ce diferă în zona subgingivală și supragingivală.
Localizări preferențiale:
În timp, consistența și aderența tartrului supra gingival cresc, iar nuanța se apropie de maroniu-negru prin impregnarea cu pigmenți din alimente sau hidrocarburi și nicotină la fumători.
Gingiile sănătoase sunt compacte și elastice, rozacee, moi și nu sângerează. Primul semn că ceva nu este în regulă îl reprezintă culoarea roșu aprins și sângerarea la contact. Aceste simptome pot fi însoțite de respirație urât mirositoare.
Da. Procesul inflamator în pungile parodontale formate la intersecția dintre dinți și gingii se numește gingivită. În pungile gingivale se colectează și se păstrează din ce în ce mai multe bacterii.
Efectele sunt aproape ireparabile într-un stadiu avansat al bolii, fiind eliminate toate țesuturile care fixează dintele în maxilar. Pungile parodontale sunt mai profunde de 6 mm și sângerează, iar ingerarea de alimente se face cu dificultate. Aceste condiții sunt însoțite de respirație urât mirositoare și o stare generală de rău. Deoarece gingia nu mai este atașată în mod ferm de dinți, aceștia sunt mai expuși (par mai lungi), se mișcă și cad în cele din urmă.